Un parfumier englez la Paris – James Heeley

Parfumeria este o aventură continuă, iar James Heeley este un călător perpetuu. Tânăr supradotat, James a început facultatea îna­intea celor de vârsta lui, studiind filosofia, estetica şi dreptul. A părăsit baroul pentru a se îndrepta către arhitectură, deşi sculptura părea la fel de seducătoare. Apoi a traversat Canalul Mânecii pentru a deveni celebru la Paris. Spune despre sine că este designer de parfumuri, iar cunoscătorii capătă adicţie faţă de creaţiile sale.  Românii l-au descoperit prin intermediul Elysée Maison des Parfums.

James, un nas se naşte sau devine prin educaţie? Sau preferabile ar fi ambele?
De regulă, este o profesie care se transmite de la o generaţie la alta, din tată-n fiu, sau e o abilitate ce se capătă în timp, din practică. Abia recent au apărut specializări universitare – înfiinţate de producători de parfumuri –, care pregătesc „nasuri“. Eu am învăţat să creez un parfum în zece ani, lucrând alături de „nasuri“ profesioniste. Am ajuns parfumier urmându-mi instinctul şi curiozitatea. De fapt, încă învăţ. Aromele sunt călătorii fără sfârşit.

Ai studiat la King’s College. Ce datorezi acelei perioade?
Da, am studiat filosofia şi, mai apoi, dreptul. Universitatea ­mi-a schimbat perspectiva asupra lumii şi mi-a dat încredere în calităţile personale. Aici am descoperit că lumea este un spaţiu larg, neuniform şi plin de posibilităţi.

Când ai ştiut că eşti parfumier, că acesta ar putea deveni superlativul tău din punct de vedere profesional?
Oricât ar părea de ciudat, nu mi-a trecut prin cap că aş putea deveni parfumier. La arome am ajuns prin design, în special designul floral. La început am fost fascinat de arome şi am vrut să descopăr una specială, unică, una pe care nu puteam s-o descriu. Dorinţa mea de a crea arome a apărut din frustrare. Le aveam oarecum în imaginaţie şi a trebuit să încerc să le fac reale.

Sau a fi parfumier nu este o profesie, ci o vocaţie?
Este şi una, şi alta. Ca parfumier independent, am privilegiul de a lucra numai cu arome şi proiecte care mă interesează, aşadar nu o resimt prea tare ca pe o profesie.

De ce ai preferat Parisul Londrei şi când s-a întâmplat asta?
Acum 12 ani m-am mutat de la Londra la Paris; acum mă simt acasă şi în acelaşi timp un străin în ambele locuri. În engleză avem o zicală: „Iarba e mereu mai verde de cealaltă parte a gardului.“ Cele două oraşe şi culturi sunt atât de diferite… Încă iubesc Parisul, dar mi-e dor de Londra şi de Anglia.

Ce înseamnă designul pentru tine, în general?
Aproape totul. Designul înseamnă să dai o formă estetică, bazată pe una sau pe mai multe idei, să dai viaţă şi simţul armoniei unui obiect, până la urmă, funcţional.

Dar designed scents?
Aromele sunt create în sensul că parfumierul selectează şi „asamblează“ materia primă urmând o idee, mai degrabă un ideal, acela de a realiza un miros capabil să stârnească emoţii, sentimente.

Colaborezi în realizarea creaţiilor tale cu artişti plastici şi arhitecţi. Povesteşte-mi despre asta…
Ca designer am avut mai multe colaborări ce țineau de arta contemporană. Am şi câteva proiecte în lucru pentru anul viitor, dar este prea devreme să vorbesc despre ele. Crezi că luxul este una dintre cele mai inteligente forme ale vieţii?
În mod sigur, nu! Cred însă că luxul este valid numai atunci când este coerent, creativ, sensibil şi capabil de excelenţă.

Vorbeşte-mi despre ingredientele fragranţelor tale şi un pic despre laborator.
Una dintre aromele mele preferate – dintre multe altele – este iasomia pură, dar nu este şi cea pe care o folosesc cel mai des. Parfumurile nu funcţionează aşa. Ingredientele pe care le folosesc cel mai mult sunt cele care „construiesc“, care ţin parfumul ca un adeziv şi care sunt capabile să scoată în evidenţă anumite note pe care vreau să le subliniez. De exemplu, iasomia sau ylang-ylangul pot fi puse în valoare de note ca eugenol sau cuişoare. Aldehidele şi moscul funcţionează la fel. Eu folosesc foarte des CS3 Hexanol (iarba verde), dar depinde foarte mult de aromele cu care lucrez la un moment dat.

Seamănă cu al unui alchimist?
Da, într-un fel. De exemplu, lily of the valley (crinul) sau smochinul nu sunt ingrediente pe care să le poată folosi un parfumier, sunt mai degrabă construcţii care folosesc diferite ingrediente pentru a crea o imagine a unei smochine sau chiar a unui smochin. Din acest motiv, fiecare parfumier poate să aibă propria sa variantă a aceleiaşi teme.

Ce anume te aduce în starea de creaţie?
Totul, dar natura este în mod cert una dintre cele mai grozave surse de inspiraţie.

Privilegiezi un anumit ingredient ai, vreun parfum favorit?
Am multe. Cum am mai spus, iasomia este una dintre aromele mele preferate din natură, dar nu neapărat una pe care o folosesc des. Acelaşi lucru se întâmplă cu trandafirii. Nimic nu se compară cu mirosul trandafirului dimineaţa în grădină, dar esenţa pură de trandafir miroase cu totul altfel. Câteva dintre mirosurile mele favorite sunt menta, lavanda, piperul roz, lemnul de cedru şi vetiverul.

Crezi că parfumeria este o artă a senzualităţii?
Nu sunt sigur de asta, dar un parfum ar trebui să te facă să te simţi­ bine, să te transporte sau să-ţi re­a­mintească de ceva ce îţi place. Poate suna simplist, dar ar trebui să-ţi ofere un moment de plăcere.

Shortlink: